MICROBIȘTII ȘI ”comportamentul” LOR!

Huăăăăăă. Cred că asta o să primesc pe tulburelu@yahoo.com sau pe Campina Radar.blogspot.com. Și ce dacă. Am alături de mine cel puțin 10 câmpineni care au spus ce au avut de spus despre microbiștii care duc... microbul prea departe. 
1. Ce să fac eu? Caută un microbist, că eu nu sunt. Nici nu vreau să știu cum ar fi!Fiecare cu treaba lui. Oricum...microbiștii sunt o altă specie. Maniaci inofensivi. Mai puțin în timpul meciurilor. 
2. Nu îi înțeleg de ce se strofoacă atât. În primul rând, oamenii ăștia nu știu ce este ăla fair play. Sunt handicapați și se mai și omoară între ei. Nu înțeleg de ce fotbalul este un sport rege. De ce nu se vorbește la fel de mult și despre gimnastică?
3. Microbiștii sunt niște handicapați. Nu toți. Dar unii chiar au probleme cu capul. Nu au nici o treabă cu fotbalul. Dar se pricep la înjurături. Sunt și eu microbist și recunosc că mă rățoiesc la cei care țin cu altă echipă. Mă cert cu ei pentru că cred că ai lor sunt cei mai buni, pe faulturi, pe arbitraje. Numai că o fac într-un cadru restrâns. Sunt prietenii mei.
4. Nu aș avea nimic împotriva lor dacă ar fi civilizați. Sunt convinsă că țin cu o echipă...dar să nu devină deranjanți la cap. Plăcerea e plăcere, nebunia e nebunie. 
5. Dacă ți cu o echipă...este ok! Dar altul nu are voie să țină cu alta? Chiar trebuie să se ajungă la înjurături de tot felul, caz în care tu nu mai poți să mergi la un meci de fotbal cu ăla mic? Deplasat. Cred că uneori sunt debili. Aș vrea să-l văd pe microbistul lui pește, de mână, cu fiica, la un meci de fotbal. Clar că acolo o să învețe altă gramatică.
6. Ăsta este un virus, un microb. Ca și la pescuit. Numai că acolo este liniște. Odată devenit microbist, în fotbal, nu prea mai ai șanse să scapi de...microb. Problema este că fac lucruri nasoale câteodată. Ce pot să spun este că NICIODATĂ nu m-aș duce pe un stadion cu fiica mea. Nu aș vrea să aibă parte de o asemenea traumă. Mai bine mă duc cu un câine, care să latre toată seara la lună.
7. Mi se cam rupe de ei. Sunt exagerați. Se supără de parcă se termină viața, pe când fotbaliștii se duc la băutură și la curve, după meci. Cât de prost să fiu? Poate să țin cu naționala, așa cu un sentiment patriotic. Dar nu alături de mahalagii ăia, care îmbogățesc vocabularul limbii române. 
8. E o pasiune dusă la extrem, pe care eu nu pot să mi-o explic. Este ciudat că asemenea pasiuni nu se dezvoltă și pentru alte sporturi. Aș merge cu fiul meu pe stadion, așa cum a mers și bunicul meu cu mine. CHIAR M-A CONVINS CĂ NU MERITĂ.
9. Un microbist adevărat știe cam totul despre fotbal. Știe istoria fotbalului. Ceilalți se duc pe stadioane doar ca să urle. Așa sunt...proști și needucați. 
10. Sunt două tipuri de microbiști. Unii se uită la meci, ceilalți sunt huligani. Unii cu aplauzele, ceilalți cu înjurăturile. 

Cam asta a fost. Dar trebuie să recunosc faptul că nr.8....cu afirmația...Aș merge cu fiul meu pe stadion, așa cum a mers și bunicul meu cu mine. CHIAR M-A CONVINS CĂ NU MERITĂ m-a făcut să râd cu lacrimi. Câtă dreptate a avut acel bunic. Așa....pe final....hai să îi dăm cu un HUĂĂĂĂĂĂĂ! Că se cere. Nu merge fără. Cel puțin nu am înjurat pe nimeni de nici o rudă apropiată. Sau îndepărtată. Adică de o maimuță. Nu că aș avea ceva cu săracul animal. Cu alte animale...DA!
Relu NISTOR / C.L.
Hai...PA PA!