Club Sportiv SPARTACUS

MÂINE....VOT! de tot râsul...

MÂINE....VOT!  de tot râsul...


- Ce ai face dacă mâine ar trebui să votezi?

”Votez gardul. De el pot să mă sprijin.” Inițial, materialul, avea un oarecare scop. Pe parcurs s-a pierdut. O întrebare simplă...răspunsuri pe măsură. Să vedem. 

1. Aș vota cu nebunii. Cel puțin ei cred în lumea lor. Ca toți cei de acum!
2. Subiect tabu. Cu cine ai vrea să votez? Am cu cine? Mai bine stau în pat cu soția mea.
3. Aș vota cu Partidul ”să îi ia dracu”...și apoi...după ceva timp...mă duc după ei. Să văd dacă este suficient de caldă smoala.
4. Din titlu: Aș vrea să votez cu gardul din curte. Pe el mă pot sprijini! Și nici nu vorbește!
5. Aș vota cu mama. Ea sigur mi-ar da o bucată de pâine. Poate și un pic de sare. Dar...pentru ăștia...să-i voteze toți dracii....și dacă se poate...să îi și ia!
6. Aș vota cu mine! Că o să ies oricum. La o bere. Nu cred în alegeri. Mă votez pe mine. Un singur vot. Câștigător!
7. Aș vota cu tata. Pentru că îl cunosc mai bine decât pe alții. Cât despre clasa politică...unde este?
8. I-aș vota cu un picior rupt. Doar așa putem alerga prin E uropa. Dar să nu uităm că și piciorul rupt este bun. LA GROPI!
9. Aș vota cu un ciocan. Să le dau una în cap cu el. Unul de stânga, să îi lovesc acolo unde îi doare cel mai tare.
10. Cu mama. Că o să am și eu bani. Scap de controale pe la magazin...o să îmi fie mai bine!

Înainte să dau finalul meu...iată un răspuns venit cu întârziere: votez cu vecinul...de fapt cu a lui capră. Să moară aia prima. 
P.S. Concluzie: ”Mă cac pe el de vot”. N.C.
Aloooooooooo....voi ăștia de prin partide....vă dați seama ce spun oamenii? Tocmai am scris textul! Așa că l-am văzut!

Relu NISTOR / C.L.
Hai...PA PA!

GUNOIUL UMAN... TIMP ȘI GENERAȚII

GUNOIUL UMAN...
TIMP ȘI GENERAȚII

Bine că există netul ăsta! Bine că mai există și persoane care țin la ecologie. Îi mulțumesc învățătorului Cătălin Mărișoiu că se implică în acest domeniu. Atât la școală...dar și prin intermediu Campina Radar. Întrebarea, nu în forma ei originală, ar fi cam de genul...CE MAMA DRACU CREDEȚI DESPRE CEI CARE LASĂ GUNOAIE ÎN URMA LOR DUPĂ ”CELEBRUL” GRĂTAR?
10 păreri... și vin eu cu o mică poveste.

1. Ce părere să am? Nu mai este educație. Nu este normal. Și... adulții sunt de vină. Păcat că cei mici învață aceste lucruri. Nu m-am luat de cei care lasă gunoaie în urma lor, deși am tupeu, dar ca femeie...mă feresc...nu știu cum vor reacționa.
2. Nici măcar nu pot să îi numesc într-un fel anume. Eu, când merg la un grătar, iau toate gunoaiele și le duc acasă. Am văzut cum lasă gunoaie în urmă.
 Nu am spus nimic. Recunosc. Este posibil să te ia 11 metri!
3. Acești oamenii sunt campionii nesimțirii sau repetenții bunului simț. Din păcate...fac parte din toate categoriile sociale...patroni, maneliști, strungari sau, mai ales...copiii de bani gata! Nu știu nici o regulă de bun simț. Eu mă iau mereu de ei, chiar dacă au ceafa lată. 
4. Am o părere extrem de proastă. Recunosc faptul că în 90% din cazuri nu las nici un fel de gunoi în urma mea. Dar, dacă aș avea un coș de gunoi prin apropiere...procentul ar fi 100%. Cât despre cei pe care îi văd că lasă gunoi în urma lor...nu le zic nimic. Nu sunt violent!
5. Lipsă de civilizație. Lipsă de infrastructură. Cred că mai multe nu sunt de spus! Ba da! Legea grătarului? Sport național! Ce face gratargiul? Îi trebuie și lui o masă și un coș de gunoi.
6. Am o părere de la proată în sus! Neciopliți, inculți, nevivilizați... Un om cu cei 7 ani de acasă ar ști că nu așa se face. Este TOTAL efectul manelizării României. Când am văzut că lasă mizerie....le-am spus...Efect? NU! Draci... ce efect? Îți mai dă și două înjurături.
7. Fac mizerii ca porcii. Ba nu! Porcii lasă mai puțină mizerie. M-am mai certat cu câte unii...dar doar cu ăia cărora credeam că le pot face față. 
8. Ce să mai zicem? Reacții comuniste. Asta este educația. Nu prea mai avem pe unde să scoatem cămașa. Timp și generații. Totul se perpetuează. Sincer...m-am certat cu cei care lasă mizerie în urma lor... o ceartă SURDĂ.
9. Deja m-ai enervat! Îmi vine să sparg telefonul. Cum ai spus...ce mama dracu...rămân fără cuvinte civilizate. Ți-aș zice...dau nu o să le scri! Nu erau de bine, ca să știi!
10. S-a inventat portbagajul. Toate ar fi acolo. Cu...sau fără voia lui.  

Povestea mea: Paltinu, corturi, multă lume. Lângă noi, câmpinenii, adică provincialii, niște bucureșteni. Îi vedem că pleacă și lasă în urma lor un morman de gunoi. Am făcut ”greșeala” să îi întrebăm dacă nu strâng gunoaiele. Unul, cu ceafa lată, a început să ne porcăiască. Nu am reacționat. Doar eram la relaxare. Finalul poveștii...ăla cu ceafa lată avea un băiețel, care l-a tras de nădragi și i-a spus: tată...oamenii ăia au dreptate. Doamna de la școală așa ne-a învățat! 
Așa că domnule învățător...sper să aveți cât mai mulți copii care să...înțeleagă...nu să imite!

Relu NISTOR / C.L.
Hai...PA PA !

EUROVISION DE...RAHAT!

EUROVISION DE...RAHAT!

Postul național. Eurovision! Lumini, spectacol...Cam atât...și o întrebare...cât de corect este votul? Nu trebuie să citiți decât ce au spus 10 de ai noștii. Și nu este vorba despre rahat turcesc. 
1. Modul de votare este de rahat. Totul este o manevră. Cum ai putea să câștigi, tu România...la Eurovision? 
2. Clar este ceva politic. Mesajul este destul de important. Afinități de orice fel...social, politic...colaborează!
3. Jurizarea nu este corectă. Totul este influențat politic și geografic.
4. Nu este corect ce se întâmplă. Noi nu o să câștigăm niciodată. Se votează între ei. 
5. Nu se votează corect. Am ajuns să nu mă mai uit la spectacol, dacă îl pot numi așa. Este o

emisiune pentru cei care ascultă manele. 

6. Nu știu ce să zic! Nu mă bag! Oricum...România nu ar avea niciodată șanse să câștige. 
7. Până și la LOTO ai avea șanse mai mari, ca român, care ajungi pe scena aia. Și să câștigi? 
8. Nici măcar nu știu cum se jurizează. Nu mă uit. O făcătură.
9. Toate voturile alea sunt false. Nu au cum să fie adevărate. Eu îmi văd de treburile mele. 
10. Mă apucă și râsul când îi văd cum se votează unii pe alții. Indiferent de calitatea melodiei. Îmi vine să ascult o populară neaoșă!

De obicei commentez! Nu cred că dincolo de cei 10 câmpinei...părerea mea ar mai conta. Ce să spun...totul e pe bune? Să mă trezesc cu ăia 10 acasă, cu furci, topoare, bâte sau drujbe? Mercic...NU!
Relu NISTOR / C./L.
Hai...PA PA!

ANUNȚ IMPORTAT PENTRU ȚARĂ!

BRAVO DOM ~LE~....


A.N.A.F.

Nu avem nici un anunț. Nu azi!

Acesta a fost commentariul pe care l-am primit pentru acestă rubrică... așa că vă anunț și eu...
NU AVEM NICI UN ANUNȚ! Poate mâine. Ăsta chiar că m-a amuzat!

TITUȘ, CĂTĂLIN ȘI GEORGE!Touche! Vă vom atinge la suflet!

Vă vom atinge la suflet! 

BĂICOI...29 MAI...CLUB TOUCHE!
Club TOUCHE vă invită să ne amintim de începuturi, de atmosfera deosebită în care am început toate aceste concerte bogate în muzică bună, cultură, prieteni și distracție. 
O seară cu muzică diversă ce va cuprinde cover-uri celebre cântate în varianta acustică originală și compoziții proprii, toate cu mari influențe de rock-folk și country. 
CĂTĂLIN UNGUREANU, unul dintre cei mai buni cantautori de muzica country-folk de la noi din țară, cu un timbru vocal bine definit, masculin și exact... și cu o tehnică de chitară de indiviat, vă oferă cântece proprii și cover-uri de o calitate înaltă și într-o interpretare originală. 
TITUȘ CONSTANTIN - binecunoscut pentru melodioasele cântece scrise despre spiritul înalt al omului, în simbioză cu natura, dar și dragostea pentru frumos. De asemeni... cu timbru vocal aparte și o tehnică interpretativă deosebită, datorată unei experiențe de 20 de ani de cântat în trupă și în contracte în străinătate. Împreună cu Cătălin formează un duo dinamic, și care oferă un show de mare calitate. 
Alături de ei contribuind din plin la dinamică și forță reprezentației, unul dintre cei mai tehnici percuționiști din țară, GEORGE TOHAT.
Vă așteptăm cu drag, în speranța că vreți să vă oferiți o seară cu muzică live bună. Bilet 15 lei.
Rezervări : 0723 581 434 / 0743 129 033

DOCTOR, DENTIST, AVOCAT ...sau profesor?

Trebuie să recunosc faptul că este pentru prima oară când bag la bibilică acest citat. Al lui Donald D. Quinn. Am multe întrebări în cap...dar finalul este demențial: ”aceștia ar reuși să își formeze o oarecare idee despre ce înseamnă munca unui profesor?”
Consider că ar trebui să înțelegem un lucru foarte simplu: cât de mare este responsabilitatea unui cadru didactic, și cât de importantă este activitatea lui în crearea de valori și caractere. 
Cu un DINTE strâmb pot să trăiesc DREPT, dacă am avut PROFESORI buni, la VIAȚA mea. 

(material trimis de un cititor)

"Dacă un doctor, un avocat sau un dentist ar avea în cabinetul său 40 de oameni în același timp, fiecare dintre aceștia având diferite nevoi, printre ei aflându-se și unii care nu își doresc să fie acolo și dau naștere la tot felul de probleme, iar doctorul, avocatul sau dentistul ar trebui să îi ofere fiecăruia superlativul competenței sale profesionale timp de nouă luni, atunci, poate, aceștia ar reuși să își formeze o oarecare idee despre ce înseamnă munca unui profesor." Donald D. Quinn

Din păcate nu am reușit să iau legătura cu învățătorul care mi-a trimis acest mail, această cugetare. Dar, dacă îmi dați voie, sau nu, am și eu o întrebare: doctorul, dentistul, avocatul, preotul, primarul, consilierul local...de ce nu...președintele...nu au trecut prin mâna unui învățător? Ăla care te învață! Poate că ar trebui să respectăm mai mult...învățătorii!


Și acum părerea unui cadru didactic. Nu a celui care a trimis materialul către mine: ”Cred că ideea celor de la conducere, de atunci, sau de acum, este să aibă sub conducere un popor slab. Alt motiv nu găsesc. Am simțit pe pielea mea ce înseamnă munca unui învățător. Ca părinte... te aștepți la totul de la el. Părinții vor ca învățătorii să scoată genii din ei. Dar să nu uităm câți copii sunt în clasă și cum sunt plătite cadrele didactice. Să vă spun sincer...au fost multe momente în care m-am gândit să renunț la catedră. Numai că mă simt foarte împlinită în mijlocul copiilor. Sunt motivată emoțional.”

Relu NISTOR / C.L.

Hai... PA PA!

ANUNȚ PENTRU MUSAFIRI

Trebuie să recunosc că m-a bucurat faptul că o doamnă a scris materialul ce va urma. Chiar m-a distrat ideea ei. Un anunț. Atât! 
”Consider că orice casă trebuie să aibă la intrare o pancartă pe care să scrie: ANUNȚ PENTRU MUSAFIRI!!! Primim cadouri numai cu actele de donație aferente, în care să se specifice CLAR... valoarea obiectului, materialul(aur, argint, cristale, acuarelă, calitatea, greutatea, forma, firma, locul de proveniență și mai ales bonu! (nu primim furăciuni)). Altfel, în această casă nu se primesc atenții. Pentru ca, în orice eventualitate(ANAF) să pot dovedi proveniența lor, fără să fiu acuzată de eveziunea fiscală(poate că pe mătușa mea o cheamă Tamara). Dacă îndepliniți aceste condiții BINE AȚI VENIT PE LA NOI! Promit să vă conduc până la ușă...la plecare! 
P.S. Ideea acestui material a fost inspirată de anunțul(verzui) care însoțește casa de marcat fiscală. Aștept sugestii pentru culoarea acestui anunț, care ar trebui lipite pe fiecare ușă a unei locuințe. Să ne...colorăm!” 

Super. Eu propun....fuxia! Să avem o Românie cât mai colorată. Deși de ”culoare” nu ducem lipsă. Doamna mea...îmi place că v-a rămas simțul umorului. Însă am o veste proastă pentru dumneavoastră: eu nu cred că voi fi musafirul dumneavoastră în viața asta. Merge prost. Cred că actele ar cântări mai mult decât cadoul în cine. Dar dacă vin cu o floare...trebuie să vin cu toată hârțogăraia asta?
P.S.1 Pentru un prieten de-al meu, se știe el pe nume...nu mai deschide mă ....Facultatea aia de MUSAFIRI. Se pare că merge prost.
P.S. 2 PUNEM IMPOZIT ȘI PE CADOUL ĂLA NUMIT COLIND?

Relu NISTOR / C.L.
Hai...PA PA! 

APA TRECE...PIETRELE RĂMÂN... by VANDA!

Sincer să fiu nu am nici cea mai vagă idee cine este Vanda. Nici măcar nu știu dacă acesta este numele ei adevărat. Dar ce știu este că este....adevărat...mi-a plăcut comentariul ei, sau al dânsei. Nu știu. Dar mai știu că este adevărat că... mă bucur atunci când văd un om care spune ce are de spus. M-am plictisit de fricoși, dar mai ales de noaptea minții. Mai jos o să vedeți că...mai răsare și soarele. Vanda...sau care este numele tău...să îi dăm drumul. Titlul era: De ce femeile deștepte se îndrăgostesc / căsătoresc uneori cu bărbați proști?

”Titlul articolului mi-a stârnit curiozitatea și prima întrebare care mi-a venit în minte a fost: conform căror criterii a fost stabilit coeficientul de inteligență, atât pentru femeile, cât și pentru bărbații menționați în articol? Acum, la sfârșitul lecturii, nu mai vreau să știu. Deși este o abordare unilaterală, cu un număr foarte mic de subiecți, care aparțin unei singure categorii socio-profesionale, totuși este un material demn de remarcat pentru că că pune în lumină tiparul miturilor des auzite. O femeie dornică să "dețină frâiele" într-o relație poate fi vicleană sau așa cum foarte bine se menționa la pct.6 " Ca să rămână ele superioare. Se consideră deștepte..." Deci, o femeie se căsătorește cu un bărbat serios și dedicat, pe care îl înșeală. Cum va fi aceasta femeie... adulterină calificată?”


Bravo Vanda! Chiar îmi place comentariul tău! Se pare că te pricepi ”pe la psihologia umană”. Și nu glumesc. Dar, pentru că nu pot să tac din gura asta mare...una la mână...toate materialele sunt făcute pe un eșantion de 10 persoane...doi la mână...sunt din toate categoriile socio-profesionale. Adică de la cel cu sapa-n mână pân la cel cu mapa-n mână. Repet...comentariul tău e super tare! Dar mă întreb câte persoane au înțeles ce ai vrut să spui în ultimele rânduri! Eu am înțeles. Te mai aștept pe aici. Cu stimă  Relu NISTOR.
P.S. ....faza aia cu... ”conform căror criterii a fost stabilit coeficientul de inteligență” mă face să cred că psihicul uman nu îți este necunoscut. Părea mea. 

MICROBIȘTII ȘI ”comportamentul” LOR!

Huăăăăăă. Cred că asta o să primesc pe tulburelu@yahoo.com sau pe Campina Radar.blogspot.com. Și ce dacă. Am alături de mine cel puțin 10 câmpineni care au spus ce au avut de spus despre microbiștii care duc... microbul prea departe. 
1. Ce să fac eu? Caută un microbist, că eu nu sunt. Nici nu vreau să știu cum ar fi!Fiecare cu treaba lui. Oricum...microbiștii sunt o altă specie. Maniaci inofensivi. Mai puțin în timpul meciurilor. 
2. Nu îi înțeleg de ce se strofoacă atât. În primul rând, oamenii ăștia nu știu ce este ăla fair play. Sunt handicapați și se mai și omoară între ei. Nu înțeleg de ce fotbalul este un sport rege. De ce nu se vorbește la fel de mult și despre gimnastică?
3. Microbiștii sunt niște handicapați. Nu toți. Dar unii chiar au probleme cu capul. Nu au nici o treabă cu fotbalul. Dar se pricep la înjurături. Sunt și eu microbist și recunosc că mă rățoiesc la cei care țin cu altă echipă. Mă cert cu ei pentru că cred că ai lor sunt cei mai buni, pe faulturi, pe arbitraje. Numai că o fac într-un cadru restrâns. Sunt prietenii mei.
4. Nu aș avea nimic împotriva lor dacă ar fi civilizați. Sunt convinsă că țin cu o echipă...dar să nu devină deranjanți la cap. Plăcerea e plăcere, nebunia e nebunie. 
5. Dacă ți cu o echipă...este ok! Dar altul nu are voie să țină cu alta? Chiar trebuie să se ajungă la înjurături de tot felul, caz în care tu nu mai poți să mergi la un meci de fotbal cu ăla mic? Deplasat. Cred că uneori sunt debili. Aș vrea să-l văd pe microbistul lui pește, de mână, cu fiica, la un meci de fotbal. Clar că acolo o să învețe altă gramatică.
6. Ăsta este un virus, un microb. Ca și la pescuit. Numai că acolo este liniște. Odată devenit microbist, în fotbal, nu prea mai ai șanse să scapi de...microb. Problema este că fac lucruri nasoale câteodată. Ce pot să spun este că NICIODATĂ nu m-aș duce pe un stadion cu fiica mea. Nu aș vrea să aibă parte de o asemenea traumă. Mai bine mă duc cu un câine, care să latre toată seara la lună.
7. Mi se cam rupe de ei. Sunt exagerați. Se supără de parcă se termină viața, pe când fotbaliștii se duc la băutură și la curve, după meci. Cât de prost să fiu? Poate să țin cu naționala, așa cu un sentiment patriotic. Dar nu alături de mahalagii ăia, care îmbogățesc vocabularul limbii române. 
8. E o pasiune dusă la extrem, pe care eu nu pot să mi-o explic. Este ciudat că asemenea pasiuni nu se dezvoltă și pentru alte sporturi. Aș merge cu fiul meu pe stadion, așa cum a mers și bunicul meu cu mine. CHIAR M-A CONVINS CĂ NU MERITĂ.
9. Un microbist adevărat știe cam totul despre fotbal. Știe istoria fotbalului. Ceilalți se duc pe stadioane doar ca să urle. Așa sunt...proști și needucați. 
10. Sunt două tipuri de microbiști. Unii se uită la meci, ceilalți sunt huligani. Unii cu aplauzele, ceilalți cu înjurăturile. 

Cam asta a fost. Dar trebuie să recunosc faptul că nr.8....cu afirmația...Aș merge cu fiul meu pe stadion, așa cum a mers și bunicul meu cu mine. CHIAR M-A CONVINS CĂ NU MERITĂ m-a făcut să râd cu lacrimi. Câtă dreptate a avut acel bunic. Așa....pe final....hai să îi dăm cu un HUĂĂĂĂĂĂĂ! Că se cere. Nu merge fără. Cel puțin nu am înjurat pe nimeni de nici o rudă apropiată. Sau îndepărtată. Adică de o maimuță. Nu că aș avea ceva cu săracul animal. Cu alte animale...DA!
Relu NISTOR / C.L.
Hai...PA PA!

IUBIŢI ŞI CÂINII VAGABONZI? EDITORIAL....

Totul a plecat de la o bărtână care a sărit în ajutorul unui câine lovit de o maşină. Nu a fost lovit grav. Am văzut şi eu. Dar ce mi-a "împleticit" mintea a fost că acel câine o lingea pe doamna cu pricina pe mână. Şi nu era câinele ei. Cineva a dus căţelul la un veterinar. Însă doamna a spus, la un moment dat...iubiţi şi câinii vagabonzi. Iubiţi şi câinii vagabonzi?

1. Da. Îi iubesc. Îmi este milă de ei de mor. Nu am unde că i-aş lua pe toţi. Să facă ăştia nişte adăposturi ca lumea! Mi-e milă de ei când îi văd cum se gudură pe lângă mine. Caută ceva. Şi ştiu ce!
2. Îi iubesc. Dar nu pe cei agresivi. Când sunt în haită devin agresivi. O dată mergeam să-mi fac analizele.. şi au sărit pe mine. Noroc că m-a salvat un domn. Probabil că îmi şi este frică de ei... dar când vezi colţii ăia....Dar iubesc câinii vagabonzi. Dar şi lor trebuie să le fie milă de mine. 
3. Logic că iubesc şi câinii vagabonzi. Pentru că sunt foarte credincioşi, foarte ataşaţi de om. Cred că sunt mai buni decât oamenii. 
4. Când îi văd mi se rupe inima. Aş vrea să fie oameni, dar oameni, care să aibă grijă de

un câine. Înainte de toate, o să aduc aminte o întrebare: cine este cel mai bun prieten al omului? Sper că aţi prins şi substratul! 

5.Da. Normal. Cred că aş vrea ca unii dintre ei să aibă şi şanse. Aşa este natura. Se stabileşte un echilibru. Dar normal că îi iubesc. Ar trebui să fie trataţi, să aibă cineva grijă de ei. Dacă îi tragi un şut în fund unui câine sau unui om... care îţi răspunde? Câinele nu te poate întreba...DE CE?
7. Nu prea mai îi iubesc. Teoretic... îi iubesc Dar dacă unul e turbat... normal că nu îl mai iubesc. Fiecare cu câinele lui. Dar, ca paranteză, nu iubesc nici un câine care lasă un rahat pe stradă. 
8. Îi iubesc pe toți. Cel mai mult. Au nevoie de iubirea noastră. Mulți dintre ei sunt mai deștepți decât mulți dintre noi. 
9. Cum să nu îi iubesc? Eu sunt o iubitoare de câini. Și vecinii mei la fel. Am și eu mai mulți câini. Iubesc și animalele străzii.
10. Îi iubesc. Îi iau în casă. Am avut numai maidanezi. Chiar și acum am unul care s-a pripășit pe la mine.

Sunt posesor de câine (fost vagabond). Așa că vă pot spune că sunt de acord cu cei 10 câmpineni care au vorbit cu mine. Lucrurile ar putea merge mai departe...dar nu vreau să fac acum diferența între om și câine! VOI VREȚI? CĂ O FAC!   
Dacă vreți....tulburelu@yahoo.com.
P.S. Un câine, vă poate zâmbi cu ochii și vă poate schimba viața, din plictisitoare în interesantă.... 
fără Ham Ham la final... 
Relu NISTOR
Hai... PA PA!

APA TRECE...PIETRELE RĂMÂN!

Am spus acest lucru şi cu alte ocazii. Scrieţi şi materialele voastre vor ajunge pe Câmpina Radar. Aşa că voi face ceea ce am spus că o să fac. Adică voi fi RADARUL vostru. Înainte să îi dau cuvântul scris lui Dan, vreau să să le mulţumesc celor de pe Tudor Vladimirescu pentru promptitudine. Aşa se face treaba!  Acum...Dan... cu părerile lui....

Hai noroc,
Măi Relu, iţi mai propun un subiect...sunt oamenii mulţumiti, acum, după 6 luni, de când avem preşedinte aproape neamţ?
Că în afară de ceva arestări preventive, nu prea văd mare lucru, poate aia cu ospătarii şi cu bonul, a mai scris vreo două cărţi...(şi Becali a scris una) a mai tras nişte chefuri, a schimbat purtătorul de cuvânt (îţi dai seama ce paradox) şi... cam atât!
Dar pentru noi, ceva nou? Petrolul s-a ieftinit cu jumate - benzina acelaşi preţ, gazul a crescut. Pretul? Noi ne răstim la ruşi (că cică avem gazul nostru), americanii bagă armament în ţară la greu (ca să ne apere domne), Marea Neagra colcăie de nave de razboi (care au venit să facă pace), iar noi mâncăm covrigi şi jucăm la păcănele ,,o fi bine,o fi rău!
Ma intreb şi io, că era mare isterie acum vreun an, juma de an!


Te salut,
Dan
P.S. -purtatoru de cuvânt? Auzi?

Dane, ţi-am spus că o să public ce ai de spus. Numai că ai spus prea multe. Câte crezi că putem să înghiţim şi să răspundem? Glumesc...bineânţeles! Te aştept oricând pe Câmpina Radar. Eşti aproape de noi deşi ne despart mii de kilometrii. Vorbim. Aşa cum aş vrea să vorbesc şi cu alţi câmpineni care sunt pe alte meleaguri.

Relu NISTOR / C.L.
Hai...PA PA!

SUNTEM TÂMPIŢI CU ACTE!!!

BRAVO DOM ~LE~...

Fără să mă ascund după deget, vreau să spun ceea ce a spus cineva care locuieşte pe strada Tudor Vladimirescu: ori suntem tâmpiţi cu acte, sau dacă ne prefacem, o facem al dracului de bine. Din nefericire nu mai pot să găsesc pozele cu strada respectivă înainte de marea astaltare. Ce bucuroşi erau locatarii. Parcă venise civilizaţia şi pe strada lor. Şi a venit! Pentru scurt timp. Acum au iar şanţuri, garduri, adică nu mai au nimic din ceea ce li se promisese. Şi, pe bune, îi înţeleg când se întreabă: băăăă....ăştia sunt nebuni? Nu o să mă apuc acum să întreb cine şi cum a licitat lucrarea, cum a făcut-o! Se poate afla foarte simpu pe site-ul primăriei. Dar pe ce idee vreau să merg. E ca în bancul ăla cu...A CĂZUT OLOGUL! Se dovedeşte că minunea nu ţine prea mult timp. Hai să dăm bani şi ei se ocupă de toate. Chiar de toate. Şi ce se mai pricep să facă gropi. Nene, zici că suntem pe la cimitir. Aş fi vrut să stau de vorbă cu câţiva locatari, dar cred că ţin la pielea mea. Mai mult decât ţin ăştia la asfalt. Un commentariu pe final....dacă tot faceţi gropi, măcar nu le mai astupaţi! Cine ştie...poate vin ruşii peste noi! Nu ar fi bine să avem deja tranşee? Bine măcar că avem garduri! Ar mai fi câteva locuri prin Câmpina unde ar putea fi montate. Hai să mai vedem pe unde! Una e cu blur... să nu vadă duşmanul pe unde suntem!

Relu NISTOR

Hai...PA PA!

MANEAUA ESTE PRELUDIUL UNUI SEX DE RAHAT?

Când am auzit această întrebare adresată de una dintre cititorii mei, care se pare că au început să-şi dea drumul la gură (ADICĂ SĂ VORBEASCĂ)...mi-am spus să....înceapă spectacolul. Şi aşa că, la sugestiile unor pieteni şi prietene, am trecut la treabă. Să vedem...oameni buni, ce aveţi de spus. Aşa cum v-am obişnuit la final o să spun şi eu ceva. Nu prea o să fie de bine. Rock FOREVER!

1. Gura nebunului adevăr grăieşte. Dar, decât să ascult o manea... mai bine fac o labă!
2. Cred că nici un flacon de viagra nu m-ar duce în pat. Sau în fân! Se înmoaie treburile chiar de la început. Ce mama dracului să mai vorbim şi de finalizare? 
3. Nu îmi plac manelele. Aşa zisa combinaţie manele - sex este chiar de...rahat. Bună întrebare a adresat fata aia!
4. Ce să mai comentez? Întrebarea spune totul. Unii stau ca proştii, în faţa calculatoarelor, pe ritm de manele, şi se uită la alea cum se mângâie. Dacă ar fi... în caz de ceva...normal.. dau de două ori din fund...şi gata.
5. Depinde de starea în care eşti. Depinde cât de beat eşti. Dacă eşti beat dudă nici nu mai şti a doua zi ce ai ascultat. Sau ce ai făcut.
6. Da! Da! Da! Ce mama dracului preludiul ar fi ăla pe ritm de manea? Care ar fi mesajul? Şi apoi ar trebui să mai fie şi sexul?
7. Păi numai dacă aud bucata aia cu...ooooo viaţa mea....mi se duce viaţa din mine. Mă duc la mama dracu, pe marginea unei gârle şi acolo rămân.
8. Când aud manele mă apucă aşa nişte nervi încât numai bună să fac sex nu mai sunt. Iar lui, cum îl cunosc, sunt sigură că nu i se scoală. Dar cum unii sunt de acord cu sexul pentru împăcare, poate că la ăia merge. La mine... niciodată.
9. Nu prea văd legătura. Care este legătura? De ce aş mai face sex? Doar de rahat? Totul depinde de bărbat, nu de manea. 
10. Sunt femeie. Îmi plac bărbaţii. Dar când îi văd pe manelişti cum îşi arată lanţurile şi burţile...numai la preludiu nu mă gândesc. De restul... nici atât! 

Pentru început...le mulţumesc tuturor celor careau acceptat să îi dau răspuns doamnei/domnişoarei care a adresat întrebarea. Commentariul meu? Este bine că am început să ne uităm pe lângă noi. Să veden jogodiile, nenorociţii şi parveniţii, oameni fără de căpătâi, acreatunci când vine maneaua sunt şefi definitivi. Am SPUS că o să fiu rău în commentariul meu. Nici nu am început eu. Au început 10 câmpineni! Au spus ceea ce cred! 

Relu NISTOR / C.L.
Hai...PA PA!

DE CE FEMEILE DEŞTEPTE SE ÎNDRĂGOSTESC / CĂSĂTORESC UNEORI DE BĂRBAŢI PROŞTI?

Întrebarea de mai sus mi-a fost propusă de o femeie. Aşa că am stat de vorbă cu femei, pentru a afla cam care ar fi răspunsul la o întrebare dificilă. La final...o să fie şi commentariul meu. Totuşi...bărbaţii ar trebui să ia un calmant înainte de a citi răspunsurile. 

1. Pentru că oricât de deştepte ar fi, sunt atât de nesigure pe ele încât capătă încrederea într-un neanderthalian. 
2. Simplu. Femeile duc lipsă de ceva. Acel lucru se numeşte "puţin ghiolban". Ar vrea să aibă şi ele parte de puţină adrenalină, de puţină viaţă.
3. Aşa se întâmplă foarte des. Lucrurile parcă se întâmplă de la sine. 
4. Îl iau pe ăla mai prost pentru că este mai uşor de dus de nas. Dar refuz să cred că acesta este adevărul în toate cazurile. 
5. Având în vedere situaţia demografică din România, cred că la câte suntem noi şi la câţi bărbaţi sunt, nu ai prea mult de unde să alegi.
6. Ca să rămână ele superioare. Se consideră deştepte şi vor în continuare hăţurile. Dar nu ar trebui să uităm şi de chestia aia cu...contrastele se atrag.
7. Nu există bărbaţi proşti! De ce nu? Pentru că bărbaţii au multe. Precum organul ăla al lor. Scurt şi la obiect. Aşa este. Femeia este complexă, profundă, stabileşte un echilibru. Aţi face pe voi fără noi! Na...că am spus-o! 
8. Nu ştiu. Eu nu am păţit-o! Sunt o fată deşteaptă şi nu mă îndrăgostesc de proşti. Nu pot să vorbesc de altele. Dacă păţesc ceea ce ai spus în întrebare...înseamnă că nu sunt chiar atât de deştepte.
9. Am văzut situaţii de genul ăsta şi nici în ziua de azi nu pot să înţeleg. Dacă le merge bine...merge şi aşa.
10. Păi de unde mama dracu să alegi? Toţi ăia buni sunt pe la casele lor.

Am văzut răspunsurile. Bărbaţii au ieşit cam şifonaţi din ele. Mai ales comentariile legate de hăţuri, de un anumit organ sau de situaţia demografică. Cert este că bărbaţii ar fi mai 'subţiri intelectual''. Aşa spun doamnele şi domnişoarele. Parcă nu sună bine. 

Relu NISTOR / C.L.
Hai...PA PA!

POPA ŞI DASCĂLUL LA...USĂ...CU BOTEZUL! BON FISCAL?

La cererea unui cititor am să revin cu un subiect. Am mai scris depre preoţi, numai că acum lucrurile sunt modificate. Iată întrebarea: Ce gândeşti atunci când te uiţi pe vizorul de la uşă şi vezi a venit popa cu Botezul? Să vedem şi răspunsurile.

1. Sunt cei mai mari escroci. Aş vrea să-i văd cum umblă cu acea casă de marcat după ei. 
2. Nici măcar nu vin să îţi sfinţească apartamentul, casa. Vin după bani. 
3. Eu nu le mai dau drumul în casă. M-am săturat până peste cap de ei. 
4. Am deschis o dată din greşeală. Nu aveam mărunt, aşa că i-am dat 10 lei. Nici măcar nu a intrat în apartatent. S-a întors şi s-a dus pe scări în sus.
5. Nu îi răspund. Avem popi, preoţi sau ciumpanezi. Avem primari sau camerunezi. Când îi văd la uşă îmi este indiferent. 
6. Popa şi cârmaciul după el? Ce başcheţii mei cauţi aici măi Zorro? Sau a venit un ninja pe la mine? S-au, într-un final...mă caută omul negru?
7.Când îi aud cum încep să cânte pe scara blocului, oprersc televizorul, radio, tot ce face gălăgie. Bine că nu am şi un papagal. Cine ştie? 
8. Îl las să sune până face scurtă la mână. Nu îi dau nici un leu. Cu casă de marcat sau fără. 
9. Să nu îi mai văd. Cum intră în casă zici că sunt de la Poliţie. Cu ochii peste tot. Să vadă cât de bine o duci, ca să ştie ce buzunar deschid. Ăla mic sau ăla mare?
10. Îmi pare oarecum rău că fac parte dintre românii, cred că nu prea puţini, care a ajuns să fugă de ei ca dracul de tămâie.

Toate aceste comentarii sunt ale unor români. Credincioşi, în majoritatea lor. Numai că răspunsurile ar trebui să ridice nişte mari semne de întrebare. Ştiu vorba din popor...aia cu...să faci ce zice popa, nu ce face el! Dar de aici până la a fugii de popă... e un drum cam lung. Meditaţi. Mulţumesc cititorului pentru întrebare. Mai aştept.





Relu NISTOR / C.L.
Hai...PA PA!