În ultima perioadă mai multe persoane ,,influente,, de pe scena politică, și nu numai, au reușit să dea cu limba (română) de pământ, de nu se mai văd unii pe alții din cauza norilor de praf (tras pe nas). Nici nu mai merită să vorbim despre ei. Așa că o să trec la ,,umorul,, scris de adevărații români. Cu toții am văzut, cu diverse ocazii, cum vreo precupeasă vindea pe lângă ceapă și niște ,,oo,, sau cum prin galantare puteai să găsești ,,măzline,,, chiar lângă raftul pe care trona ,,zacărul,,. Trei cuvinte care au intrat în folclorul românesc, și sunt privite acum ca niște glume. Dar... stați așa... că nu e chiar așa. Vine ,,salvator,, pe turnantă...nea Șerban, care pe 21.03.2016 ne explică ce ne trebuie pentru șlefuire. Și anume: jmingher. Păi parcă nu se spune așa! Și-o fi dat seama omul de greșeala făcută și pe 30.03.2016 revine în forță, cu detalii referitoare și la ustensilele ce-ți trebuie pentru șlefuire: dizcuri de jmigher. Păi nea Șerbane, hai că o înțelegem pe aia cun dizcurile, dar te hotărăști: jmingher sau jmigher? Că dacă nu te hotărăști mergem la magazinul de alături și cumpărăm niște șmirghel. Înțelegi tu? Jmi-Jmi? Oricum ,,scârțâie,, la ureche.Mulțumiri celui care mi-a trimis fotografia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
COMMENTATI AICI...