O, rămâi

"O, rămâi, rămâi la tine,
Te urăsc atât de mult!
Ale tale prostii toate
Nu mai vreau să le ascult.


În al zilei întuneric
Te asamăn unui drac,
Ce se uit-adânc, apatic
În chiloţi, maieu şi frac.


Şi prin vuiet de scandaluri,
Prin mişcarea naltei clase,
Eu te fac s-auzi în taină
Vocea cârdului de mase.


Eu te văd golit de viaţă
Cum te plângi, cu glas domol,
Strălucirea e doar gheaţă
La grămadă-n suflet gol.


Şi privind la strada plină
La văpaia ce te arde,
Anii tăi ce par ca clipe,
Clipe dulci ... sunt doar petarde."


Astfel zise lin poporul,
Bolţi asupră-ţi dărâmând;
Şuierând într-o chemare
Şi dreptate el cerând.




 Astăzi chiar de s-ar întoarce
A-nţelege nu mai poate...
Politruc...te-ai lins pe bot
Cu pădurea ta cu tot!