HELP!!! MAMĂ...caut un E.T.!!!

După cum bine ştiţi, le-am permis cititorilor mei, ba chiar i-am invitat, să facem împreună cunoscute anumite aspecte, bune sau rele, din municipiul nostru. Iată că am primit o scrisoare de la o "proaspătă" mămică, mutată nu de foarte mult timp în urbea noastră, care şi-a expus, după cum o să vedeţi, păsurile ei...în legătură cu o "simplă" plimbare cu căruciorul, pe străzile acestui aşa zis municipiu! După ce am citit scrisoarea de vreo două ori, m-a "lovit" ideea salvatoare: să îi facem rost doamnei de un E.T.!
 Cine ştie...aşa poate va scăpa de toate problemele pe care le enumără în scrisoare. Ce să mai...trebuie să zboare! Ea şi alte mămici aflate în aceeaşi situaţie! Iată scrisoarea!

Îl ador... pur şi simplu... De ce? Lesne de înţeles!

Peripeţiile încep ieşind din casă, cu micuţa mea. Vrei să traversezi strada, frumos, pe la semafor... Uşor de zis, greu de facut! Bordură înaltă, fără adâncitură pentru cărucioare. Sau, dacă e, aceasta se află în altă parte, nicidecum unde e trasată "zebra" pe asfalt. Mă văd nevoită să nu traversez pe trecere, ci pe lângă ea, evident! Încearcă să mergi pe B.P. Hasdeu, către Răcitor şi ai să observi că pe o parte a trotuarului bordura este înaltă, iar pe cealaltă parte adâncitura permisivă cărucioarelor... evident nu este pe "zebră". Călătoria continuă şi ajung pe strada cu Liceul N. Grigorescu.
Trotuarul de pe partea cu liceul nu este denivelat... ci făcut intenţionat pentru zdruncinarea creierilor micuţilor noştri. Deci dacă doreşti "masaj" cranian sau de orice fel, garantat 100%, circulă într-un cărucior pe acea parte de trotuar şi vei beneficia de masaj GRATUIT! Nu mai zic că aici vorbesc de copilul meu, copil pe care nu-l pot lăsa în casă, singur şi nesupravegheat, atunci când trebuie să ajung în piaţă sau oriunde în altă parte a oraşului. Aşa... ajung în sfârşit în Centru! Foarte frumos, cu slalom printre maşini oprite la semafor, cu masaj de trezit copiii, etc.
Aici am alta dilemă: cum ajung la BRD-ul acela de pe colţ? Trebuie să urc nişte trepte, ceea ce-mi este imposibil, pentru că sunt cu căruciorul. Dau ocol, mă plimb prin soarele "blând", mă uit peste tot.... dar nici urmă de rampă. Întrebare firească: oare numai eu doresc să ajung la Banca aia? De ce oare nu s-a sesizat nimeni până acum, sau dacă au facut-o... de ce nu s-a făcut nimic până acum? În fine, renunţ la ideea de a ajunge la bancă, ştiind că mai este una în altă parte, pe acelaşi bulevard (deci altă plimbare prin soare, pentru că între timp acesta începe să ardă din ce in ce mai tare).

Ajung în dreptul cofetăriei faimoase din oraş şi cu gândul de a-mi lua ceva dulce pentru acasă, vreau să ajung în incintă.
Dar ce să vezi?? Aceleaşi trepte, multe, acelaşi ocol în căutarea rampei, acelaşi ghinion, ca mai devreme. De data asta nu mă las bătută şi ies la pânda unui barbat binevoitor, pentru a mă ajuta să urc căruciorul. Îl găsesc, reuşesc, îmi fac cumpărăturile, punând condiţia ca vânzătoarea să mă ajute să cobor (de data asta) treptele. Spre surprinderea mea, aceasta a fost foarte binevoitoare, obişnuită fiind cu astfel de solicitari. Pe bune??? Deci nu sunt singura?
Hai că-i bine, îmi zic în gând şi pornesc mai departe.

Ajung la Kaufland, văd frumoasa clădire din bulevard, cum răsare semeaţă şi îmbietoare. Dar din nou...cum ajung acolo? Doresc să merg regulamentar... dar nu am cum! Nu există trotuar! Bun, văd un fel de alee pavată traversând o zonă cu iarbă. Încerc (am zis că incerc) să o traversez cu căruciorul, dar îmi zdruncină copilul atât de tare, încât ar putea regurgita la fiecare pas. Renunţ şi o iau prin iarbă - evident - zicându-mi că poate aşa doresc autorităţile sau cei care aprobă astfel de lucrări! Reuşesc şi de data asta să ajung unde mi-am propus, cu perseverenţă, normal! Îmi reiau drumul către casă, încercând să închei odată călătoria prin oraş.
Dar aleg o altă variantă de întoarcere, printre străduţe, cautând umbră şi un trotuar accesibil. Dar îmi dau seama din nou că doresc imposibilul. În continuare găsesc trotuare foarte denivelate, ori maşini parcate până-n gard, făcând imposibilă trecerea unui om care "conduce" un cărucior, ori stâlpi "plantaţi" în mijlocul trotuarului... şi aşa îngust. Mă văd nevoită să merg cu căruciorul, în care am un copil de 2 luni, exact prin zona de circulaţie, rugându-mă să nu am ghinion şi să se întample, Doamne-Fereşte, ceva! Alerg cu sufletul în gât până la o zona de siguranţă, pentru a mă proteja şi a-mi proteja bebelul.
Ajung într-un final acasă, trag aer în piept, multumind lui Dumnezeu că ne-a ocotit în "mica" plimbare efectuată... şi rugându-mă să mă ferească de un alt drum urgent, de un tur al oraşului pe care-l "iubesc" şi în care locuiesc.
Oraşul Câmpina - o adevarată oază a peripeţiilor, în care dacă ajungi acasă cu bine nu crezi decât că a fost prin milostenia Domnului.
Cu respect, o admiratoare a Primăriei şi Municipalităţii!!!

După cum bine se vede(fotografiile vorbesc de la sine)...femeia nu "bate câmpii cu graţie"! Are perfectă dreptate. Mi-a plăcut faza cu "...o admiratoare a Primăriei şi Municipalităţii!!!" Îmi cam dau eu seama câtă "admiraţie" le transmite! Cu respect, bineînţeles! Mă alătur (în gâdire şi în scriere) proaspetei mămici şi sper din tot sufletul să găsească un E.T., pentru că problemele sesizate nu cred că vor fi rezolvate nici până la... majoratul "bebelului". Să încheiem.....aşa ...într-un spirit "patriotic", cu celebrul îndemn: "Mămici din toată Câmpina...UNIŢI-VĂ!" Sau faceţi rost de câte un E.T., poate...cine ştie...se găsesc aşa...ca POKEMONII! Hmmmm....un POKEMON "zburător"? Sau unul care îşi face veacul prin primărie? Cine ştie? Poate aşa ar putea fi rezolvate măcar câteva dintre problemele sesizate de doamna care a trimis scrisoare la Campina Radar.
Cu respect...Relu NISTOR!!!

P.S. Nu uitaţi: aştept sugestiile şi ideile voastre pe adresa mea de e-mail. Sunt multe probleme. Să le facem publice!