Și câte-o talpă întâlneam
Era bocanc sau un papuc?
Pe ce drum să mai apuc?
Sunt un gândac, gândești și tu și el
Sunt mic, urât, dar am un țel
Să fiu acolo unde nu îți place
Pur și simplu... nu-ți dau pace.
Să fiu mizeria ce e pe tine
Chestia ce-ți curge-n vene
Gând mârșav ce-l porți mereu
Nu-s nazist...nici tu evreu.
Sunt gândac...cutreierând păduri
Tu și cu el....tăiați mereu păduri
Îmi luați tot ce cutreiram
Dar, ca gândac, îți stau mereu la geam.
Acolo, să-ți aduc aminte
Că tu nu îmi ești părinte
Am fost acolo și voi fii
Tu când măcar vei trăi.
Voi fi gândacul cel etern
Pe care-l vei simții în stern
Ți-aș ura o ”noapte bună”
Dar nu-i gândac care s-o spună.
Așa c-aș vrea să îți mai spun ceva
Nu sunt gândacul altcuiva
Tu poate ești și asta vrei
Dar fi corect în tot ce vrei.
Uită-te puțin la tine
Gândac ce ești, la fel ca mine
Mâine o să vină altul
Și o să-ți arate ce înseamnă bocancul.
Bârnă (dar nu e scrisă de mine)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
COMMENTATI AICI...