Ca să nu o dau de
gard de la început, o să încep cu un adevăr: la un moment dat, fiecare dintre
noi are nevoie de un meseriaș!
Fac o înșiruire și “îmi cer scuze” dacă am omis vreo
categorie: zidar, faianțar, zugrav, tâmplar, electrician, croitor, ceasornicar,
sudor, geamgiu, toți cei care repară frigidere, mașini de spălat, televizoare
sau alte drăcii electrice sau electronice, instalatori, mecanici auto,
tinichigii și alte categorii de “meseriași” care îmi scapă… sunt de BELEA!
Nație mai rea ca ei… mai rar găsești! Nu spun toți, că mai sunt vreo 2-3 “rătăciți”, dar majoritatea au un stil de
a-și promova munca de te doare capul! Neaoș, românesc! Când ajungi la mâna lor,
și ajungi, ’tu-i
soarlii mă-sii, ăștia încep direct cu scuzele! Și cu văitatul… de ți se rupe
inima! 
Că-i greu, că economia, că nu se ajung, că banii… Măi meseriașule, eu
aleg să te angajez, la negru sau la alb, nu mai contează, să-mi faci o treabă!
Eu îți dau bănuțul… tu-ți faci treaba! Simplu! Eeee…bună-dimineața! Scularea!
Vorbești cu unul dintre meseriașii ăștia și stabilești o oră de întâlnire.
Clar, ăștia au altfel de ceasuri! Sunt pe alt meridian! Păn’ la urmă te vezi cu omu’ și îi spui ce vrei. Stai așa,
că nu-i așa! Până nu se bagă el în planurile tale parcă nu se simte bine.
Măă... și te mint ăștia de îl trimiți pe Pinocchio
să
joace la pitici! Încep negocierile la preț. Iar se vaită! Trecem și peste
momentul ăsta și ajungem la momentul culminant, când tu, un nenorocit, întrebi:
când e gata lucrarea? 
Credeai că s-a văitat până atunci? Nu, nene, aia era
încălzirea! Că o fii, că o pății…bla-bla, că depinde de nu știu cine sau nu
știu ce! În cele din urmă îți dă și un termen. Nu prea îți convine, că doar nu
construiește o navă spațială, dar… ai de ales? 
Trântești un “plm” în gând și îi spui că e totul ok! S-a stabilit și suma și
termenul de finalizare! Basme de adormit copiii! Când îți termină lucrarea, că
o termină, de obicei, vezi că suma nu mai este cea discutată iar termenul era
acum...fuck zile! De mai ai și tupeul nesimțit să fi puțin cusurgiu, ai
încurcat-o! Te mai ia și la rost! Că are limbariță! Și, cum-necum, te scoate
tot pe tine vinovat, sau pe fabricant, sau pe ăla care a mai lucrat înaintea
lui!
El e pur ca cea mai limpede apă de izvor!
Da, și te trezești că ai dat și mai mulți bani, că
lucrarea a durat mai mult, că nu excelează în privința calității…și tot așa!
Acesta este modul în care meseriașul român știe să-și facă reclamă! O situație
de cacao, care cu greu poate fi schimbată, pentru că, pe toți dracii, din când
în când ai nevoie de un meseriaș! Și se mai miră că bancurile cu Dorel au un succes
enorm!
P.S. Vorbeam la început de vreo 2-3 “rătăciți”. Ei există, nu sunt un mit! Numai
că ai nevoie de pile ca să ajungi la ei, la serviciile lor! Lucrează bine, la
un preț bunicel, dar, că normal că există un dar, nu te poți baza pe ei în ceea
ce privește… timpul! Prea multe comenzi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
COMMENTATI AICI...