Șerbănică, îți e frică?

A scăpat el de Ignat,

Nu știu cum, s-a fofilat!

Și a grohăit de zor,

Sigur, fără nici un spor!

El, fruntaș, lider de grup,

Și cu moacă și cu trup!

El, jurist, nevoie mare,

A crezut că-i cel mai tare!

Pesedeul l-a lăsat,

Nu l-a oprit din lătrat,

Păreau toți, în cor, să zică:

Șerbănică-i fără frică!

Cred că, la un moment dat,

Nasul prea și la purtat

Tot pe sus, prin aer tare,

Spera...”liber la mișcare”!

“Speri mata, dar speri degeaba!

Stai așa, de unde graba?”

A grăit către grăsan,

Omul din Teleorman!

“Vezi tu, treaba-i de căcat,

Oamenii s-au răsculat!

Tu…imaginea o strici,

Vocea de o mai ridici!”

Ș-uite-așa, măi Șerbănică,

A-nceput să-ți fie frică!

Mustăciosul zâmbitor,

Să iasă triumfător,

Te-a înlăturat îndată,

Ca pe o…măsea stricată!

Acușica…nu ești lider!

Jurist? Ești cam pus pe liber!

Dar nu-i bai, nu ești șomer;

Poți oricând să fi…șofer!

Știm...experiență ai,

Poți să încropești d-un trai!

Când ai spus: Știu cine sunt!

Ne jurăm, pe ce-i mai sfânt,

Ne-am mai liniștit puțin,

Lua-te-ar gaia, ești..divin!

Ia-ți penalii, grațierea,

Tot ce-nseamnă “filiera”

Și cu Dracnea…după gratii,

Că tot nu mai ești în grații!

Și acum, măi Șerbănică,

Te rugăm…nu purta pică!

Și… îți mai cerem, frumos,

Să uiți al tău mers bățos!

Și pe drumul spre…niciunde,

În colt, de te vei ascunde,

Fii “lider” pân’ la final...

Ia-ți partidul în canal,

Tu, mustață...toată cloaca,

Fără griji...că tragem apa!