M-am(neam) săturat!

 

Cât m-am săturat de voi,

N-am cuvinte a vă spune,

Când mințiți cu „ochii goi”

Fără urme de rușine!

Cât m-am săturat de voi,

Să vă văd pe la ”tribune”

Cum haliți rahați…vechi, noi,

Pe la gură făcând spume!

 

Cât m-am săturat de voi,

Mai ales când ne rânjiți…

Vorbe ce put a gunoi

Printre dinții puteziți!

 

Cât m-am săturat de tine

Și de ”tronul” ce-l dorești,

Prin noroaie și latrine

Sufletul ți-l terfelești!

Da, sunt sictirit de tine

Și de tot ce reprezinți,

Tu, ce n-ai respect de sine,

Ce ți-ai vinde-ai tăi părinți!

 

Tu, biped ce-abia vorbești,

Ce gândești ades cu curul,

O să ai…ce nu-ți dorești

Când de gât te-o strânge ”jnurul”!

Nu uita, sau…nu uitați,

Că-i un drum ce ”duce-vine”

Oameni liberi, nu pătați

Știu ce-i rău și ce e bine!

 

Tu, un politruc…de seamă,

Pus pe jafuri și hoție,

Ai făcut țara să geamă,

Ca să-ți placă… numai ție!

Prinși ați fost, în ceas de noapte,

Legi mai ”bune” ticluind,

Puse-n pantaloni, la spate,

Să nu vă vedem semnând!

 

Ceasul rău? Pisica neagră?

Șmenul vostru mișelesc

A aprins lumini pe stradă…

Hopa! Stai că…mă trezesc!

 

M-am trezit! Rezist! Jos ciuma!

”Elefanții” îi vedem

Strigă un popor într-una,

Jos, în stradă, la Guvern!

Voi, ce vreți să ”spargeți” gratii,

Ce doriți să vă ”albiți”,

Vă vedem, pe toți…pramații,

Ș-așteptăm să fiți ”pitiți”!

 

Lumea-ntreagă ne aude,

Când vă spunem să plecați,

S-a ajuns de… ”Al Jazeera”

Vă prezintă drept…ratați!

Nu vedeți ce este-n stradă?

Sunteți surzi? Nu auziți?

Un popor – o serenadă:

”Lua-v-ar dracu de tâmpiți”!

 

Ce ne-am săturat de voi

Când strigați: manipulare!

Bă, și-n viața de apoi

Noi o să strigăm mai tare!

 

Stăm în stradă…c-așa vrem,

Mai scandăm, cântăm, dansăm,

Și o s-o facem…că putem!

Știu, nu-ți place…rezistăm!

 

Ești ca râia cea mai rea,

Nu putem s-o mai răbdăm,

Pe final îți dăm și vestea:

Nu ne scărpinăm…tratăm!